Romanian
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

NutropinAq (somatropin) – Rezumatul caracteristicilor produsului - H01AC01

Updated on site: 08-Oct-2017

Denumirea medicamentuluiNutropinAq
Cod ATCH01AC01
Substanţăsomatropin
ProducătorIpsen Pharma

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NutropinAq 10 mg/2 ml (30 UI) soluţie injectabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un ml conţine 5 mg de somatropină*

Un cartuş conţine somatropină*10 mg (30 UI)

* Somatropina este un hormon uman de creştere produs în celulele Escherichia coli prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţia transparentă și incoloră.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Copii

-Tratamentul pe termen lung la copiii cu deficit de creştere cauzat de o secreţie inadecvată a hormonului de creştere endogen.

-Tratamentul pe termen lung al deficitului de creştere, asociat cu sindromul Turner la fetele cu vârsta de peste 2 ani.

-Tratamentul copiilor aflaţi în perioada prepubertară, cu deficit de creştere asociat cu insuficienţă renală cronică, până la momentul transplantului renal.

Adulţi

-Substituirea hormonului de creştere endogen la adulţii cu deficit al hormonului de creştere cu etiologie apărută în copilărie sau în perioada adultă. Deficitul hormonului de creştere trebuie confirmat în mod corespunzător înainte de tratament

La adulţii cu deficit al hormonului de creştere diagnosticul trebuie stabilit în funcţie de etiologie: Debut în perioada adultă: pacientul trebuie să prezinte un deficit de hormon de creştere, ca urmare a unei afecţiuni hipotalamice sau hipofizare şi cel puţin un alt deficit hormonal diagnosticat (cu excepţia deficitului de prolactină). Testarea pentru deficitul hormonului de creştere nu trebuie efectuată până la instituirea unui tratament de substituţie adecvat pentru celelalte deficite hormonale.

Debut în perioada copilăriei: pacienţi care în copilărie au prezentat deficit al hormonului de creştere trebuie reevaluaţi pentru a se confirma deficitul de hormon de creştere în perioada adultă, înainte de a iniţia terapia de substituţie cu NutropinAq.

4.2Doze şi mod de administrare

Diagnosticul şi tratamentul cu somatropină trebuie iniţiate şi monitorizate de către medici cu o calificare şi o experienţă corespunzătoare în diagnosticarea şi tratarea pacienţilor cu indicaţii terapeutice de utilizare.

Doze

Schema de dozaj şi administrare a NutropinAq se va face individual, pentru fiecare pacient.

Copii

Deficit de creştere la copii, cauzat de o secreţie inadecvată a hormonului de creştere: 0,025 – 0,035 mg/kg, administrat zilnic sub forma unei injecţii subcutanate.

Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii şi adolescenţi până la închiderea epifizelor.

Deficit de creştere asociat cu sindromul Turner:

Până la 0,05 mg/kg, administrat zilnic sub forma unei injecţii subcutanate.

Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii şi adolescenţi până la închiderea epifizelor.

Deficit de creştere asociat cu insuficienţă renală cronică:

Până la 0,05 mg/kg, administrat zilnic sub forma unei injecţii subcutanate.

Tratamentul cu somatropină trebuie continuat la copii şi adolescenţi până la închiderea epifizelor sau până la momentul transplantului renal.

Adulţi

Deficitul hormonului de creştere la adulţi:

La începutul tratamentului cu somatropină, se recomandă doze iniţiale scăzute, de 0,15 – 0,3 mg, administrate zilnic sub forma unei injecţii subcutanate. Doza trebuie ajustată treptat, controlând valorile Factorului 1 de Creştere asemănător Insulinei (IGF-1). Doza finală recomandată depăşeşte rareori 1,0 mg/zi. În general, se va administra cea mai mică doză eficace. La pacienţii mai vârstnici sau supraponderali, pot fi necesare doze mai reduse.

Metodă de administrare

Soluţia injectabilă se va administra subcutanat, în fiecare zi. Locul injecţiei trebuie schimbat.

Măsuri de precauţie care trebuie luate înainte de manipularea sau de administrarea medicamentului

NutropinAq este furnizat ca soluţie multidoză. Dacă, după ce a fost scoasă din frigider, soluţia este tulbure, conţinutul nu trebuie injectat. A se roti uşor. A nu se agita puternic pentru a nu denatura proteina. NutropinAq este destinat pentru a fi utilizat numai cu Stiloul NutropinAq.

Pentru instrucţiuni privind utilizarea şi manipularea medicamentelor, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii listaţi la pct. 6.1.

Somatropina nu trebuie utilizată pentru stimularea creşterii la pacienţii cu epifize închise.

Somatropina nu trebuie utilizată când există orice evidenţă de activitate a unei tumori.

Tumorile intracraniene trebuie să fie inactive şi terapia antitumorală trebuie să fie încheiată înainte de a începe terapia cu hormon de creştere. Tratamentul trebuie întrerupt dacă există orice evidenţă de creştere tumorală.

Tratamentul cu hormon de creştere nu trebuie instituit pentru tratarea pacienţilor cu afecţiuni acute în stadiu critic, determinate de complicaţii după intervenţii chirurgicale pe cord deschis sau abdominale, politraumatisme sau pentru tratarea pacienţilor cu insuficienţă respiratorie acută.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Doza zilnica maximă nu trebuie depaşită (vezi pct. 4.2).

Neoplasm

La pacienţii cu afecţiuni maligne în antecedente, se va acorda o atenţie specială semnelor şi simptomelor de recidivă.

Pacienţii cu tumori pre-existente sau deficit de hormon de creştere secundar unei leziuni intracraniene trebuie examinaţi de rutină pentru depistarea unui progres sau a unei recidive a bolii preexistente. În cazul supravieţuitorilor unui neoplasm în copilărie, la pacienţii trataţi cu somatropină pentru primul neoplasm, a fost raportat un risc crescut de neoplasm secundar. La pacienţii trataţi prin radioterapie craniană pentru primul neoplasm, tumorile intracraniene, în special meningioame, au fost cele mai frecvente neoplasme secundare.

Sindromul Prader-Willi

NutropinAq nu este indicat pentru tratamentul pe termen lung al copiilor care au deficit de creştere determinat de sindromul Prader-Willi confirmat genetic, decât în cazul în care aceştia sunt diagnosticaţi şi cu deficit al hormonului de creştere. S-au raportat cazuri de apnee în timpul somnului şi de moarte subită după începerea tratamentului cu hormon de creştere la copiii cu sindrom Prader- Willi, care aveau şi unul sau mai mulţi dintre următorii factori de risc: obezitate severă, antecedente de obstrucţie a căilor aeriene superioare sau apnee în timpul somnului, sau infecţie respiratorie neidentificată.

Afecţiuni acute în stadiu critic

Efectele hormonului de creştere asupra recuperării au fost studiate în cadrul a două studii clinice controlate cu placebo, care au inclus 522 pacienţi adulţi în stadiu critic de boală datorită complicaţiilor după intervenţii chirurgicale pe cord deschis sau abdominale, politraumatisme sau care aveau insuficienţă respiratorie acută. Mortalitatea a fost mai mare (41,9% faţă de 19,3%) în rândul pacienţilor trataţi cu hormon de creştere (doze între 5,3 – 8 mg/zi) comparativ cu cei care au primit placebo.

Nu a fost stabilită siguranţa tratamentului continuu cu somatropină la pacienţii cu afecţiuni acute în stadiu critic din secţiile de terapie intensivă, determinate de complicaţii după intervenţii chirurgicale pe cord deschis sau abdominale, politraumatisme sau insuficienţă respiratorie acută, cărora li s-au administrat doze de substituţie pentru indicaţiile aprobate. Prin urmare, raportul beneficiu-risc pentru tratamentul continuu trebuie evaluat atent.

Insuficienţă renală cronică

Pacientii cu deficit de hormon de crestere secundar IRC trebuie examinati periodic pentru a evalua progresia osteodistrofiei renale. Liza epifizelor capului femural si necroza aseptica a capului femural poate fi intalnita la copiii cu osteodistrofie renala avansata si deficit de hormon de crestere si nu exista certitudinea ca aceste probleme sunt afectate de terapia cu GH.

Medicii si parintii trebuie sa fie alertati de aparitia schiopatatului sau aparitia durerii la nivelul soldului sau genunchilor la pacientii tratati cu NutropinAq.

Scolioză

Scolioza poate progresa la un copil, în timpul creşterii rapide. Pe parcursul tratamentului trebuie monitorizate semnele de scolioză. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat că tratamentul cu hormon de creştere ar creşte incidenţa sau severitatea scoliozei.

Controlul glicemiei

Având în vedere faptul că somatropina poate reduce sensibilitatea la insulină, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor de intoleranţă la glucoză. La pacienţii cu diabet zaharat, doza de insulină poate necesita o ajustare după începerea tratamentului cu NutropinAq. Pacienţii cu diabet zaharat sau intoleranţă la glucoză trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului cu somatropină.

Tratamentul cu somatropina nu este indicat la pacienţii cu diabet zaharat cu retinopatie proliferativă activă sau cu retinopatie severă non-proliferativă.

Hipertensiune intracraniană

Au fost raportate cazuri de hipertensiunea intracraniană cu edem papilar, tulburări vizuale, cefalee, greaţă şi/sau vărsături la un număr mic de pacienţi trataţi cu somatropină. Simptomele apar de regulă în primele opt săptămâni de la începerea tratamentului cu NutropinAq. În toate cazurile raportate, semnele şi simptomele asociate hipertensiunii intracraniene s-au remis după reducerea dozei de somatropină sau la întreruperea tratamentului. Se recomandă examinarea fundului de ochi înainte de începerea tratamentului şi periodic pe parcursul acestuia.

Hipotiroidism

În timpul tratamentului cu somatropină poate apărea hipotiroidie, iar o hipotiroidie netratată poate împiedica un răspuns optim la NutropinAq. Prin urmare, pacienţii trebuie să efectueze periodic teste funcţionale pentru glanda tiroidă şi să urmeze tratament cu hormoni tiroidieni, dacă este cazul. Pacienţii cu hipotiroidie severă trebuie trataţi în mod corespunzător înainte de începerea tratamentului cu NutropinAq.

Transplant renal

Deoarece tratamentul cu somatropină după transplant renal nu a fost testat în mod corespunzător, tratamentul cu NutropinAq trebuie întrerupt după o astfel de intervenţie chirurgicală.

Utilizare de glucocorticoizi

Tratamentul concomitent cu glucocorticoizi inhibă efectele NutropinAq de stimulare a creşterii. La pacienţii cu deficit de ACTH, tratamentul de substituţie cu glucocorticoizi trebuie ajustat atent, pentru a evita orice efect inhibitor asupra creşterii. Nu a fost evaluată utilizarea NutropinAq la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, care urmează tratament cu glucocorticoizi.

Leucemie

Leucemia a fost raportată la un număr mic de pacienţi cu deficit de hormon de creştere trataţi cu hormoni de creştere. O relaţie de cauzalitate cu tratamentul cu somatropină nu a fost stabilită.

Pancreatita la copii Copiii trataţi cu somatropină au un risc crescut de a dezvolta pancreatită, comparativ cu adulţii trataţi cu somatropină. Deşi rară, pancreatita trebuie luată în considerare la copiii trataţi cu somatropină care prezintă dureri abdominale.

Excipienţi

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per cartuş, adică practic „nu conţine sodiu”.

4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

La om, datele limitate publicate indică faptul că tratamentul cu hormon de creştere măreşte clearance- ul antipirinei mediat de citocromul P450. Se recomandă supravegherea în cazul administrării de somatropină în asociere cu medicamente cunoscute a fi metabolizate de enzimele hepatice ale

CYP450, cum sunt corticosteroizii, hormoni sexuali, anticonvulsivantele şi ciclosporina.

La pacienţii trataţi cu somatropină, poate fi demascat un hipoadrenalism central (secundar) nediagnosticat anterior, care necesită terapie de substituţie cu glucocorticoizi. Suplimentar, pacienţii diagnosticaţi anterior cu hipoadrenalism şi trataţi cu terapie de substituţie cu glucocorticoizi pot necesita o creştere a dozei de întreţinere sau de stres, după iniţierea tratamentului cu somatropină

(vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu diabet zaharat care necesită terapie medicamentoasă, la iniţierea tratamentului concomitent poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de medicament hipoglicemiant cu administrare orală (vezi pct. 4.4).

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date disponibile privind utilizarea somatropinei la femeile gravide sau datele existente sunt limitate.

Prin urmare, riscul pentru om nu este cunoscut.

Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu sunt suficiente (vezi pct. 5.3)

Somatropina nu este recomandată în timpul sarcinii, şi administrarea trebuie întreruptă dacă apare o sarcină. În timpul sarcinii, somatropina maternă va fi substituită în mare măsură de hormonul de creştere placentar.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă somatropina/metaboliţii acesteia se excretă în laptele matern. Nu există date disponibile privind efectul la animale.

Se recomandă prudenţă în timpul alăptării pe durata tratamentului cu NutropinAq.

Fertilitate

Efectul NutropinAq nu a fost evaluat în studiile convenţionale cu privire la fertilitate efectuate la animale (vezi punctul 5.3) sau în studiile clinice.

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Somatropina nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacţiile adverse raportate la adulţi şi copii trataţi cu Nutropin, Nutropin Aq, Nutropin Depot sau Protropin (somatrem) sunt prezentate în tabelul de mai jos, pe baza experienţei din studiile clinice pentru toate indicaţiile (642 pacienţi) şi din studii după punerea pe piaţă, inclusiv un studiu de supraveghere (Studiul Naţional de Cooperare pe Creştere [NCGS] la 35,344 de pacienţi). Aproximativ 2,5% dintre pacienţii din NCGS au avut reacţii adverse legate de medicament,

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice suportive şi pivot au fost: hipotiroidism, toleranţă alterată la glucoză, cefalee, hipertonie, artralgie, mialgie, edem periferic, edem, astenie reacţie la locul injectării şi prezenţa anticorpilor specifici la medicament.

Cele mai grave reacţii adverse reacţii adverse raportate în studiile clinice de suport şi pivot au fost neoplasmul şi hipertensiunea intracraniană.

Neoplasmul (malign şi benign) a fost raportat atât în studiile clinice pivot, cât şi în studiile clinice suportive, precum şi în studiul de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Majoritatea tumorilor raportate a fost reprezentată de recurenţa unor neoplasme anterioare sau neoplasme secundare.

Hipertensiunea intracraniană a fost raportată în studiul de supraveghere după punerea pe piaţă. De obicei, aceasta este asociată cu papiloedem, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi/sau vărsături, iar simptomele apar în interval de opt săptămâni de la iniţierea tratamentului cu NutropinAq.

NutropinAq reduce sensibilitatea la insulină; scăderea toleranţei la glucoză a fost raportată atât în studiile clinice pivot, cât şi în studiile clinice suportive, precum şi în studiul de supraveghere după punerea pe piaţă. Cazuri de diabet zaharat şi de hiperglicemie au fost raportate în studiul de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.4).

Reacţii la locul injecţiei, cum sunt hemoragia, atrofia, urticaria şi pruritul, au fost raportate atât în studiile clinice pivot, cât şi în studiile clinice suportive, precum şi/sau în studiul de supraveghere după

punerea pe piaţă. Aceste reacţii pot fi evitate printr-o tehnică de injectare corectă şi prin alternarea locului de injectare.

Un procent redus de pacienţi poate dezvolta anticorpi faţă de somatropina proteică. Capacitatea de legare a anticorpilor hormonului de creştere a fost sub 2 mg/l la pacienţii testaţi cu NutropinAq, nefiind asociată cu o viteză a creşterii influenţată negativ.

Rezumatul în format tabelar al reacţiilor adverse

Tabelul 1 conţine reacţiile adverse survenite în timpul studiilor clinice şi în studiul de supraveghere după punerea pe piaţă, prezentate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Alte reacţii adverse au fost identificate după aprobarea utilizării NutropinAq. Întrucât aceste reacţii sunt raportate în mod voluntar de la o populaţie de mărime incertă, frecvenţa acestora nu poate fi estimată.

Aparate, sisteme şi

Reacţii observate în studii clinice

Reacţii observate în supravegherea

organe

pivot şi suportive (la 642 pacienţi)

după punerea pe piaţă (PMS)

Neoplasme benigne,

Mai puţin frecvente: neoplasm

Rare: recurenţă a neoplasmului

maligne şi

malign, neoplasm benign

malign, nev melanocitar

nespecificate

 

 

(incluzând chisturi şi

 

 

polipi)

 

 

Tulburări

Mai puţin frecvente: anemie

 

hematologice şi ale

 

 

sistemului limfatic

 

 

 

 

 

Tulburări endocrine

Frecvente: hipotiroidism

Rare: hipotiroidism

 

 

 

Tulburări de

Frecvente: scădere a toleranţei la

Rare: diabet zaharat, hiperglicemie,

metabolism şi de

glucoză

hipoglicemie, scădere a toleranţei la

nutriţie

Mai puţin frecvente: hipoglicemie,

glucoză

 

hiperfosfatemie

 

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: tulburări de

Rare: comportament anormal,

 

personalitate

depresie, insomnie

 

 

 

Tulburări ale

Frecvente: cefalee, hipertonie,

Mai puţin frecvente: cefalee

sistemului nervos

Mai puţin frecvente: sindrom de

Rare: hipertensiune intracraniană

 

tunel carpian, somnolenţă,

benignă, presiune intracraniană

 

nistagmus

mărită, migrenă, sindrom de tunel

 

 

carpian, paraestezie, ameţeli

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente: papiloedem,

Rare: papiloedem, vedere înceţoşată

 

diplopie

 

 

 

 

Tulburări acustice şi

Mai puţin frecvente: ameţeli

 

vestibulare

 

 

Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente: tahicardie

 

 

 

 

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente: hipertensiune

Rare: hipertensiune arterială

 

arterială

 

 

 

 

Tulburări toraco-

 

Rare: hipertrofie a amigdalelor

respiratorii şi

 

Mai puţin frecvente: hipertrofie

mediastinale

 

adenoidiană

 

 

 

Tulburări

Mai puţin frecvente: dureri

Rare: dureri abdominale, diaree,

gastrointestinale

abdominale, vărsături, greaţă,

greaţă, vărsături

 

flatulenţă

 

 

 

 

Afecţiuni cutanate şi

Mai puţin frecvente: dermatită

Rare: prurit generalizat, urticarie,

ale ţesutului

exfoliativă, atrofie a pielii,

erupţie cutanată tranzitorie

subcutanat:

hipertrofie cutanată, hirsutism,

 

 

lipodistrofie, urticarie

 

 

 

 

Tulburări musculo-

Foarte frecvente la adulţi, frecvente

Mai puţin frecvente: epifizioliză,

scheletice şi ale

la copii: artralgie, mialgie

progresie a scoliozei, artralgie

ţesutului conjunctiv:

Mai puţin frecvente: atrofie

Rare: dezvoltare anormală a oaselor,

 

musculară, dureri osoase

osteocondroză, slăbiciune musculară,

 

 

durere la nivelul extremităţilor

Tulburări renale şi ale

Mai puţin frecvente: incontinenţă

 

căilor urinare

urinară, polakiurie, poliurie,

 

 

modificări ale compoziţiei urinei

 

 

 

 

Tulburări ale

Mai puţin frecvente: hemoragie

Rare: ginecomastie

sistemului de

uterină, secreţii genitale

 

reproducere şi la

 

 

nivelul sânilor

 

 

Tulburări generale şi

Foarte frecvente la adulţi, frecvente

Mai puţin frecvente: edem periferic,

la nivelul locului de

la copii: edem periferic, edem

edem, reacţii la nivelul locului de

administrare

Frecvente: astenie, reacţii la nivelul

injectare (iritaţie, durere)

 

locului de injectare

Rare: astenie, edem facial, oboseală,

 

Mai puţin frecvente: hemoragie la

iritabilitate, durere, febră, reacţii la

 

nivelul locului de injectare, atrofie

nivelul locului de injectare

 

la nivelul locului de injectare,

(hemoragie, hematom, atrofie,

 

acumulare a substanţei la nivelul

urticarie, prurit, edem, eritem)

 

locului de injectare, hipertrofie

 

Investigaţii

Frecvente: prezenţă a anticorpilor

Rare: creştere a glicemiei, creştere în

 

specifici la medicament

greutate

 

 

 

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Neoplam

Există risc de neoplazie determinat de tratamentul cu hormoni de creştere. Riscul implicit variază în funcţie de cauza principală a deficitului hormonului de creştere (de exemplu: ca urmare a unei leziuni intracraniene), asociat co-morbidităţii şi tratamentului/tratamentelor administrat/e. Tratamentul cu NutropinAq nu trebuie instituit când există semne de activitate a unei tumori. Pacienţii cu tumori preexistente sau deficit de hormon de creştere secundar unei leziuni intracraniene trebuie examinaţi de rutină pentru depistarea unui progres sau a unei recidive a bolii preexistente. Tratamentul trebuie

întrerupt în cazul în care există o dovadă a creşterii tumorii.

Hipertensiune intracraniană

În toate cazurile raportate, semnele şi simptomele asociate hipertensiunii intracraniene s-au remis după scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu NutropinAq (vezi pct. 4.4). Se recomandă examinarea fundului de ochi înainte de a începe tratamentul şi, periodic, pe parcursul acestuia.

Hipotiroidism

Pe durata unui tratament cu NutropinAq poate apărea hipotiroidismul, iar un hipotiroidism netratat poate împiedica un răspuns optim la NutropinAq. Pacienţii trebuie să efectueze periodic teste funcţionale pentru glanda tiroidă şi să urmeze un tratament cu hormoni tiroidieni, dacă este cazul. Pacienţii cu hipotiroidism preexistent trebuie trataţi înainte de a începe tratamentul cu NutropinAq.

Controlul glicemiei

Întrucât NutropinAq poate reduce sensibilitatea la insulină, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se depista semnele de intoleranţă la glucoză. La pacienţii cu diabet zaharat, doza de insulină poate necesita o ajustare după începerea tratamentului cu NutropinAq. Pacienţii cu diabet zaharat sau intoleranţă la glucoză trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului cu somatropină.

Reacţii la nivelul locului de injectare

Reacţiile la nivelul locului de injectare trebuie evitate prin utilizarea unei tehnici de injectare corecte

şi alternarea locurilor de injectare.

Liza epifizelor

Pacienţii cu tulburări ale sistemului endocrin sunt mai predispuşi la apariţia lizei epifizelor.

Reacţii adverse la medicament specifice indicaţiilor, din studiile clinice

Copii:

Copii cu deficit de creştere cauzat de o secreţie inadecvată a hormonului de creştere (n=236)

Frecvente: neoplasm la nivelul sistemului nervos central (2 pacienţi au prezentat meduloblastom recurent, un pacient a prezentat un histiocitom). Vezi de asemenea pct. 4.4.

Fete cu deficit de creştere asociat cu sindromul Turner (n=108)

Frecvente: menoragie.

Pacienţi cu deficit de creştere asociat cu insuficienţă renală cronică (n=171)

Frecvente: insuficienţă renală, peritonită, osteonecroză, creşterea valorilor creatininei plasmatice.

Copiii cu insuficienţă renală cronică trataţi cu NutropinAq sunt mai predispuşi la apariţia hipertensiunii intracraniene, deşi copiii cu GHD organic, precum şi sindromul Turner au, de asemenea, o incidenţă crescută. Riscul cel mai mare este la începutul tratamentului.

Adulţi:

Adulţi cu deficit al hormonului de creştere(n=127)

Foarte frecvente: parestezie.

Frecvente: hiperglicemie, hiperlipidemie, insomnie, tulburări sinoviale, artroză, hipotonie musculară, dureri de spate, dureri mamare, ginecomastie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului risc/beneficii al medicamentului. Profesioniştilor din domeniul sănătăţii trebuie să raporteze orice reacţie adversă prin intermediul sistemului naţional de raportare prezentat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Simptome

Supradozajul acut poate duce la hiperglicemie. Supradozajul cronic poate duce la apariţia semnelor şi simptomelor de gigantism şi/sau acromegalie conform efectelor cunoscute ale excesului de hormon de creştere.

Abordare terapeutică

Tratamentul este simptomatic şi de suport. Nu există antidot pentru supradozajul cu somatropină.

După un supradozaj, se recomandă monitorizarea funcţiei tiroidiene.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: hormoni hipofizari şi hipotalamici, precum şi analogii acestora, Codul ATC: H01AC01

Mecanismul de acţiune

Somatropina stimulează rata de creştere şi creşte înălţimea la care ajung la vârsta adultă copiii cu deficit al hormonului de creştere endogen şi copiii cu deficit de creştere indus de sindromul Turner sau de insuficienţa renală cronică (IRC). Tratamentul cu somatropină al adulţilor cu deficit al hormonului de creştere duce la o reducere a masei de ţesut adipos, o creştere a masei musculare şi la creşterea densităţii minerale la nivelul coloanei vertebrale. Modificările metabolice la aceşti pacienţi includ normalizarea valorilor serice ale IGF-I.

Efecte farmacodinamice

Testele preclinice şi clinice efectuate in vitro şi in vivo au demonstrat că somatropina este echivalentă din punct de vedere terapeutic cu hormonul uman de creştere de origine hipofizară.

Acţiunile care au fost demonstrate pentru hormonul uman de creştere includ:

Creşterea ţesuturilor

1.Creştere la nivelul scheletului: hormonul de creştere şi mediatorul său IGF-I stimulează creşterea la nivelul scheletului la copiii cu deficit al hormonului de creştere, printr-un efect asupra lamei epifizare a oaselor lungi. Aceasta duce la o creştere măsurabilă a lungimii corpului, până când aceste lame de creştere se închid la sfârşitul perioadei pubertare.

2.Creştere celulară: Tratamentul cu somatropină duce la o creştere atât a numărului, cât şi a dimensiunii celulelor muşchilor scheletici.

3.Creştere la nivelul organelor: Hormonul de creştere măreşte dimensiunea organelor interne, inclusiv a rinichilor, şi creşte masa eritrocitară.

Metabolismul proteic

Creşterea liniară este facilitată în parte de sinteza proteinei stimulate de hormonul de creştere. Acest lucru se reflectă prin retenţia azotată, după cum se demonstrează printr-o reducere a eliminării de azot pe cale urinară şi a ureei în timpul tratamentului cu hormon de creştere.

Metabolismul carbohidraţilor

Pacienţii cu secreţie inadecvată de hormon de creştere prezintă uneori hipoglicemie în condiţii de repaus alimentar, care se ameliorează prin tratamentul cu somatropină. Tratamentul cu hormon de creştere poate reduce sensibilitatea la insulină şi afecta toleranţa la glucoză.

Metabolismul mineral

Somatropina induce retenţia de sodiu, potasiu şi fosfor. Concentraţiile serice de fosfor anorganic sunt crescute la pacienţii cu deficit al hormonului de creştere după tratamentul cu NutropinAq, datorită activităţii metabolice asociate cu creşterea osoasă şi creşterii reabsorbţiei tubulare la nivelul rinichilor. Valorile calciului seric nu sunt modificate în mod semnificativ de somatropină. Adulţii cu deficit al hormonului de creştere prezintă o scădere a densităţii minerale osoase şi, în cazul pacienţilor la care deficitul a apărut în copilărie, s-a demonstrat că NutropinAq creşte densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei vertebrale, într-un mod dependent de doză.

Metabolismul ţesutului conjunctiv

Somatropina stimulează sinteza condroitin-sulfatului şi a colagenului, precum şi excreţia pe cale urinară a hidroxiprolinei.

Compoziţia organismului

Pacienţii adulţi cu deficit al hormonului de creştere, trataţi cu somatropină în doză medie de 0,014 mg/kg şi zi, au demonstrat o reducere a masei ţesutului adipos şi o creştere a masei musculare. Dacă aceste modificări sunt asociate cu o creştere a cantităţii totale de apă din organism şi a masei osoase, efectul global al tratamentului cu somatropină este de modificare a compoziţiei organismului, efect care se menţine pe parcursul continuării tratamentului.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Deficit de creştere la copii

S-au efectuat două studii pivot, deschise, necontrolate, multicentrice, un studiu incluzând doar pacienţi netrataţi anterior (n=67), iar altul incluzând pacienţi netrataţi anterior (n=63) şi copii trataţi anterior cu somatropină (n=9). În ambele studii, doza utilizată a fost de 0,043 mg/kg şi zi, administrată subcutanat (s.c.). Dozele utilizate în aceste studii efectuate în SUA sunt în concordanţă cu schema terapeutică aprobată în SUA. Din 139 pacienţi incluşi, 128 au finalizat primele 12 luni de tratament, cu un timp mediu de tratament de 3,2 şi 4,6 ani şi o expunere totală de 542 pacienţii-ani. În ambele studii, după 12 luni a existat o îmbunătăţire semnificativă a ratei de creştere la pacienţii netrataţi anterior, aceasta crescând de la 4,2 la 10,9 cm/an într-unul dintre studii şi de la 4,8 la 11,2 cm/an în celălalt studiu. După primul an, rata creşterii în înălţime a scăzut în ambele studii, dar a continuat să fie mai mare decât valorile anterioare tratamentului, timp de până la 48 de luni de tratament

(7,1 cm/ani). Scorul deviaţiei standard a înălţimii (SDS) s-a îmbunătăţit în fiecare an, crescând de la -3,0 la -2,7 în momentul iniţial, la -1,0 până la -0,8 în luna 36. Îmbunătăţirile creşterii în înălţime nu au fost însoţite şi de o creştere excesivă a vârstei osoase, fapt care ar pune în pericol potenţialul de creştere viitoare. Înălţimea predictibilă la vârsta adultă (ÎPA) a crescut de la 157,7-161,0 cm în momentul iniţial la 161,4-167,4 cm în luna 12 şi la 166,2-171,1 cm în luna 36.

Datele suportive sunt furnizate de două alte studii, în cadrul cărora pacienţilor li s-a administrat o doză de 0,3/kg şi săptămână sau o doză de 0,6 mg/kg şi săptămână injectată fie zilnic sau de trei ori pe săptămână, fie o doză de 0,029 mg/kg şi zi. În general, datele privind rata de creştere şi scorul deviaţiei standard a înălţimii au fost similare celor observate în studiile pivot.

Pentru 51 de pacienţii care au atins înălţimea aproape adultă, după un tratament cu durata medie de 6 ani la bărbaţi şi de 5 ani la femei, media scorului deviaţiei standard a înălţimii aproape adulte a fost de 0,7 la bărbaţi şi de 1,2 la femei.

Valoarea IGF-I de 43 ng/ml de la momentul iniţial a crescut la 252 ng/ml în 36 de luni, valoare care se apropie de cele normale estimate la copii de această vârstă.

Cele mai frecvente evenimente adverse (EA) observate în studiile pivot au fost infecţiile, cefaleea, otita medie, febra, faringita, rinita, gastroenterita şi vărsăturile.

Deficitul hormonului de creştere indus de insuficienţa renală cronică

S-au efectuat două studii pivot, multicentrice, controlate la pacienţi având un deficit de creştere indus de insuficienţa renală cronică (IRC). Fiecare studiu a avut o perioadă de tratament de doi ani, a inclus un braţ la care s-a administrat placebo şi o fază de extensie necontrolată, deschisă, în care tuturor pacienţilor li s-a administrat somatropină. În ambele studii, doza administrată s.c. a fost de 0,05 mg kg şi zi. Rezultatele ambelor studii au fost similare.

În total, pe parcursul fazei controlate de 24 de luni a celor două studii, s-a administrat somatropină la

128 de pacienţi, iar în fazele de extensie deschisă s-a administrat somatropină la 139 de pacienţi. În general, 171 de pacienţi au fost expuşi la somatropină pe o perioadă medie de 3,5 sau 2,8 ani.

Ambele studii au demonstrat o creştere statistic semnificativă a ratei de creştere, comparativ cu placebo, pe parcursul primului an (9,1-10,9 cm/an, faţă de 6,2-6,6 cm/an), care a scăzut uşor în al

doilea an (7,4-7,9 cm/an faţă de 5,5-6,6 cm/an). De asemenea, a existat o creştere semnificativă a scorului deviaţiei standard a înălţimii la pacienţii trataţi cu somatropină de la -2,9 până la 2,7 în momentul iniţial până la 1,6 până 1,4 în luna 24. Câştigul în înălţime s-a menţinut la pacienţii trataţi timp de 36 sau 48 de luni. Un total de 58%, respectiv de 65% dintre pacienţii trataţi cu somatropină care, în momentul iniţial, s-au situat sub limita normală, a atins o înălţime cuprinsă în limite normale

în luna 24.

Rezultatele din luna 60 indică o îmbunătăţire continuă şi, mai mult, pacienţi au atins un scor în limite normale al deviaţiei standard a înălţimii. Modificarea medie a scorului deviaţiei standard a înălţimii după 5 ani de tratament a fost apropiată de 2 deviaţii standard (SD). A fost observată o creştere statistic semnificativă a SDS a înălţimii predictibile la vârsta adultă, de la 1,6 sau 1,7 în momentul iniţial la 0,7 sau 0,9 în luna 24. Aceasta a continuat să crească la pacienţii trataţi timp de 36 şi 48 de luni.

Valorile IGF-I, care erau scăzute la intrarea în studiu, au revenit în intervalul de valori normale prin tratamentul cu somatropină.

Cele mai frecvente EA asociate atât cu NutropinAq, cât şi cu placebo au fost: febră, infecţii, vărsături, tuse accentuată, faringită, rinită şi otită medie. A existat o incidenţă mare a infecţiilor tractului urinar.

Deficitul hormonului de creştere asociat cu sindromul Turner

S-a efectuat un studiu controlat, deschis, multicentric, pivot la pacienţi cu sindromul Turner. Pacienţilor li s-a administrat s.c. o doză de 0,125 mg/kg de trei ori pe săptămână sau de o doză de

0,054 mg/kg şi zi, în ambele scheme terapeutice doza săptămânală, cumulată, fiind de aproximativ 0,375 mg/kg. Pacienţii cu vârsta sub 11 ani au fost randomizaţi pentru a li se administra un tratament cu estrogen, în adolescenţa târzie (15 ani) sau timpurie (12 ani).

În total, 117 pacienţi au fost trataţi cu somatropină; la 36 s-a administrat o doză de somatropină de 0,125 mg/kg , de trei ori pe săptămână, iar la 81 de pacienţii s-a administrat o doză de somatropină de 0,054 mg/kg pe zi. Durata medie a tratamentului a fost de 4,7 ani în cazul grupului la care s-a administrat somatropină de trei ori pe săptămână şi de 4,6 ani în cazul grupului la care s-a administrat zilnic o doză de somatropină.

Rata de creştere s-a mărit semnificativ de la 3,6-4,1 cm/an în momentul iniţial la 6,7-8,1 cm/an în luna 12, 6,7-6,8 cm/an în luna 24 şi 4,5-5,1 cm/an în luna 48. Aceasta a fost însoţită de o creştere semnificativă în SDS al înălţimii de la -0,1 la 0,5 în momentul iniţial până la 0,0 şi la 0,7 în luna 12 şi de la 1,6 la 1,7 în luna 48. Comparativ cu grupurile-martor istorice, tratamentul precoce cu somatropină (durata medie de 5,6 ani) asociat cu înlocuirea estrogenului la vârsta de 12 ani a dus la o creştere a înălţimii la vârsta adultă de 5,9 cm (n=26), în timp ce la fetele cărora li

s-a administrat estrogen la vârsta de 15 ani (durata medie a tratamentului cu somatropină de 6,1 ani) s- a observat un câştig de înălţime de 8,3 cm (n=29). Astfel, cea mai mare creştere în înălţime la vârsta adultă a fost observată la pacienţii care au utilizat un tratament precoce cu HC şi estrogen după vârsta de 14 ani.

Cele mai frecvente EA raportate au fost sindrom gripal, infecţie, cefalee, faringită, rinită şi otită medie. Aceste evenimente sunt de aşteptat la copii şi au existat EA uşoare/moderate.

Deficitul hormonului de creştere la adulţi

S-au efectuat două studii dublu orb, controlate placebo, multicentrice, pivot care au inclus pacienţi diagnosticaţi cu deficit de hormon de creştere la vârsta adultă (AGHD), un studiu incluzând pacienţi cu debut AGHD la vârsta adultă (n=166) iar celălalt incluzând pacienţi cu debut AGHD în copilărie (n=64). La pacienţii cu AGHD apărut la vârsta adultă doza de somatropină administrată s.c. a fost de 0,0125 mg/kg şi zi iar la pacienţii cu debut AGHD în copilărie s-au administrat s.c. doze de 0,0125 sau 0,025 mg/kg şi zi.

În ambele studii, tratamentul cu somatropină a dus la modificări semnificative, comparativ cu placebo, cu privire la procentul total de ţesut adipos (de la -6,3 la -3,6 faţă de +0,2 la -0,1), procentul de grăsime corporală (de la -7,6 la -4,3 faţă de +0,6 la 0,0) şi procentul total de masă corporală (de la +3,6 la +6,4 faţă de -0,2 la +0,2). Aceste modificări au fost foarte semnificative la 12 luni, în ambele studii, şi la 24 de luni în studiul efectuat la pacienţii cu debut AGHD în copilărie. La 12 luni, modificarea a fost procentual mai mare în studiul efectuat la pacienţii cu debut AGHD în copilărie, decât în studiul efectuat la pacienţii cu debut AGHD la vârsta adultă. Nu au fost observate modificări semnificative ale densităţii minerale osoase (DMO) la pacienţii cu debut AGHD la vârsta adultă, totuşi în studiul efectuat la pacienţii cu debut AGHD în copilărie, toate grupurile au prezentat o creştere a DMO la 24 de luni, deşi nu a existat un răspuns semnificativ statistic la doză pentru DMO corporală totală. Densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei vertebrale lombare a prezentat creşteri semnificative statistic la ambele grupuri tratate, iar creşterea a fost dependentă de doză.

În general, datele suportive obţinute într-un studiu efectuat la pacienţi DHC cu debut la vârsta adultă au fost în concordanţă cu rezultatele studiilor-pivot, cu unele creşteri ale DMO.

Cele mai frecvente EA raportate în două studii-pivot au fost: cefalee, edem, artralgie/artroză, tenosivită, parestezie şi reacţie alergică/erupţie cutanată tranzitorie. De asemenea, incidenţa acestor

EA a fostmare la grupul la care s-a administrat placebo.

5.2Proprietăţi farmacocinetice

Introducere

Proprietăţile farmacocinetice ale NutropinAq au fost investigate numai la bărbaţi adulţi sănătoşi.

Caracteristici generale

Absorbţie: Biodisponibilitatea absolută a hormonului uman de creştere recombinant, după administrare subcutanată, este de aproximativ 80%.

Distribuţie: Studiile la animale efectuate cu somatropină au arătat că hormonul de creştere se localizează la nivelul organelor puternic vascularizate, mai ales ficat şi rinichi. Volumul de distribuţie la starea de echilibru pentru somatropină, la bărbaţii adulţi sănătoşi, este de aproximativ 50 ml/kg, aproximativ volumul seric.

Biotransformare: S-a demonstrat că atât ficatul, cât şi rinichiul sunt organe importante pentru catabolizarea proteinelor de către hormonul de creştere. Studiile efectuate la animale sugerează că rinichiul este organul principal pentru clearance. Hormonul de creştere este filtrat glomerular şi reabsorbit tubular proximal. Apoi este metabolizat la nivelul celulelor renale în constituenţii săi aminoacizi, care reapar în circulaţia sistemică.

Eliminare: După administrarea subcutanată, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare t½ al somatropinei este de aproximativ 2,3 ore. După administrarea intravenoasă în bolus de somatropină, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare t½β sau t½γ este de aproximativ 20 minute, iar clearance-ul mediu s-a raportat a fi în limitele a 116 – 174 ml/h şi kg.

Datele disponibile din literatura de specialitate sugerează că clearance-ul somatropinei este similar la adulţi şi la copii.

Categorii speciale de pacienţi

Informaţiile privind farmacocinetica somatropinei la pacienţii vârstnici, copii şi adolescenţi, diferiţi ca rasă şi sex, precum şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică sunt incomplete.

Copii şi adolescenţi

Date disponibile din literatura de specialitate sugerează că clearance-ul somatropinei este similar la adulţi, adolescenţi şi copii.

Pacienţi vârstnici

Datele limitate publicate sugerează că nu există diferenţe între clearance-ul şi concentraţia plasmatică la starea de echilibru ale somatropinei la pacienţii tineri şi cei vârstnici.

Rasă

Valorile raportate ale timpului de înjumătăţire plasmatică a hormonului de creştere endogen la bărbaţii adulţi aparţinând rasei negre nu diferă de valorile observate la bărbaţii adulţi aparţinând rasei albe. Nu există date disponibile privind celelalte rase.

Deficitul hormonului de creştere

Clearance-ul şi timpul mediul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare t½ al somatropinei la pacienţii adulţi şi copii cu deficit al hormonului de creştere sunt similare cu cele observate la subiecţii sănătoşi.

Insuficienţă renală

Copiii şi adulţii cu insuficienţă renală cronică şi boală renală în stadiu terminal sunt mai predispuşi la un clearance redus comparativ cu subiecţii normali. De asemenea, sinteza hormonului de creştere endogen poate creşte la unele persoane cu boală renală în stadiu terminal. Cu toate acestea, nu a fost raportată nicio acumulare de somatropină la copiii cu insuficienţă renală cronică sau cu boală renală

în stadiu terminal, la regimurile curente de dozaj.

Sindrom Turner

Datele limitate publicate pentru somatropina administrată exogen sugerează că timpii de înjumătăţire plasmatică după absorbţie şi eliminare şi timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime tmax la pacienţii cu sindrom Turner sunt similari cu cei observaţi atât la populaţiile normale, cât şi la cele cu deficit al hormonului de creştere.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, a fost observată scăderea clearance-ului somatropinei. Semnificaţia clinică a acestei scăderi nu este cunoscută.

Gen

Nu sunt disponibile studii farmacocinetice specifice pe un gen specific efectuate cu NutropinAq.

Literatura disponibilă indică faptul că farmacocinetica somatropinei este similară la bărbaţi şi femei.

5.3Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice, bazate pe studii de toxicitate acută şi după administrarea convenţională de doze repetate, nu au evidenţiat niciun risc special pentru om.

Potenţialul carcinogen

Nu au fost efectuate studii de carcinogenicitate şi genotoxicitate cu Nutropin Aq În studiile de genotoxicitate efectuate cu alte preparate recombinate care conţin hormoni de creştere, nu s-a detectat o dovadă de mutaţie genetică la evaluările mutaţiei bacteriene inverse, anomalii cromozomiale a limfocitelor umane şi a celulelor măduvei osoase la şoarece, de transformare a genei în drojdia de bere sau de sinteză neprogramată a ADN la celulele de carcinom uman. În studiile de carcinogenicitate de evaluare a hormonului de creştere activ recombinant biologic efectuate la

şobolani şi şoareci, nu s-a demonstrat o creştere a incidenţei tumorilor.

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi creşterii

Nu au fost efectuate studii convenţionale privind funcţia de reproducere. Somatropina este cunoscută ca fiind asociată cu inhibarea funcţiei de reproducere la şoareci, masculi şi femele, la doze de 3 UI/kg

şi zi (1 mg/kg şi zi) sau mai mari, cu rate de concepţie şi de montă reduse, cicluri estrale absente sau prelungite, aceleaşi efecte fiin observate şi la doza de 10 UI/kg şi zi (3,3 mg/kg şi zi). Tratamentul pe termen lung efectuat la maimuţe în perioada de sarcină şi alăptare precum şi la animale nou-născute până la adolescenţă, maturizare sexuală şi apte de reproducere nu a indicat modificări substanţiale cu privire la fertilitate, sarcină, parturiţie, alăptare sau dezvoltare a puilor.

Evaluarea riscului pentru mediu (ERA)

Conform indicaţiilor propuse, nu se estimează că utilizarea somatropinei duce la un risc inacceptabil pentru mediu.

6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1Lista excipienţilor

Clorură de sodiu

Fenol lichefiat

Polisorbat 20

Citrat de sodiu

Acid citric anhidru

Apă pentru preparate injectabile

6.2Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3Perioada de valabilitate

2 ani

Stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 28 zile la temperaturi de

2°C - 8°C.

Din punct de vedere microbiologic, odată deschis, medicamentul poate fi păstrat timp de maxim 28 zile la temperaturi de 2°C - 8°C. NutropinAq este destinat să reziste zilnic o perioadă de timp nominală (maxim o oră) în afara frigiderului.

6.4Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela.

A se păstra blisterul în cutie.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor în uz, vezi pct. 6.3.

6.5Natura şi conţinutul ambalajului

2 ml soluţie într-un cartuş (sticlă de tip I) închis cu dop (cauciuc butilic) şi un sigiliu (cauciuc).

Cutii cu 1, 3 şi 6 cartuşe.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual provenit din astfel de medicament trebuie eliminat

în conformitate cu cerinţele locale.

Instrucţiuni privind utilizarea şi manipularea

NutropinAq este disponibil sub forma unei soluţii multidoză . După ce a fost scoasă din frigider, dacă soluţia nu este limpede, conţinutul nu trebuie injectat. A se roti uşor. A nu se agita puternic, pentru că acest lucru poate denatura proteina.

NutropinAq este destinat pentru a fi utilizat numai cu Stiloul NutropinAq. Ştergeţi sigiliul din cauciuc al NutropinAq cu alcool medicinal sau cu o soluţie antiseptică, pentru a preveni contaminarea conţinutului cu microorganisme care ar putea fi aduse în interior prin introduceri repetate ale acului. Se recomandă ca NutropinAq să fie administrat cu ace sterile, de unică folosinţă.

Stiloul NutropinAq permite administrarea unei doze minime de 0,1 mg până la o doză maximă de 4,0 mg, în trepte a câte 0,1 mg.

Cartuşul din stilou nu trebuie scos în timpul injecţiilor.

7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Ipsen Pharma,

65 quai Georges Gorse,

92100 Boulogne-Billancourt,

Franţa

8.NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/164/003

EU/1/00/164/004

EU/1/00/164/005

9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 16 februarie 2001

Data ultimei reînnoiri: 16 februarie 2006

10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ZZ/LL/AAA

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului (EMEA) http://www.ema.europa.eu

Comentarii

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
  • Ajutor
  • Get it on Google Play
  • Despre
  • Info on site by:

  • Presented by RXed.eu

  • 27558

    medicamente prescrise enumerate